Contractul terapeutic

Contractul terapeutic conţine următoarele reguli şi exigenţe:

  • durata şedinţei este de 45 minute, fără a putea fi prelungită în caz de întârziere;
  • frecvenţa variază de la una la cinci şedinţe pe săptămână, faţă în faţă sau pe divan;
  • plata şedinţelor şi modalităţile de plată sunt comunicate de la început, iar modificările ulterioare – mărire sau micşorare de preţ – sunt, în principiu, în raport cu inflaţia sau alte considerente ce ţin de realitatea externă sau/şi internă a pacientului;
  • toate şedinţele sunt obligatoriu plătite, indiferent de natura motivelor care determină absenţele. Această regulă asigură exigenţa de continuitate terapeutică, de spaţiu, de timp şi de relaţie terapeutică;
  • teoria funcţionării aparatului psihic şi exigenţele tehnice care decurg din aceasta impun analiza motivelor conştiente şi inconştiente şi ale beneficiilor (primare, secundare sau/şi simptomatice) ale absenţelor de la şedinţe;
  • în măsura posibilului şi pentru respectarea cadrului este indicat ca vacanţele terapeutului şi ale pacientului să coincidă;
  • confidenţialitatea conţinutului şedinţelor este asigurată prin codul etic al psihoterapeutului şi prin contractul implicit sau explicit cu pacientul / clientul;
  • nimic din conţinut, simptome sau problematică nu poate fi comunicat fără acordul pacientului / clientului;
  • comunicarea ştiinţifică a cazurilor trebuie să ţină cont de două reguli de bază: acordul pacientului şi mascarea identităţii pacientului, în aşa fel încât doar el singur şi numai el să se poată recunoaşte în textul ştiinţific prezentat;
  • deciziile importante sunt în prealabil discutate în cadrul şedinţelor de psihoterapie. Anumite decizii pot fi simptomatice sau decurgând din aspecte ale funcţionării pacientului în viaţa sa sau în cadrul procesului terapeutic. Din acest motiv este absolut necesară analiza lor în şedinţă, înaintea trecerii la act;
  • întreruperea sau sfârşitul terapiei se face doar de comun acord, dar nu fără a analiza motivele şi starea de fapt actuală a pacientului;
  • în cazul psihoterapiei copiilor, terapia prin joc şi importanţa relaţiei cu părinţii impun procesului caracteristici speciale;
  • terapeutul va răspunde în şedinţe separate solicitărilor de întrevedere ale părinţilor, iar copilul va fi informat asupra acestor întrevederi cu părinţii;
  • părinţii sunt datori să răspundă solicitării pentru întrevedere a terapeutului;
  • în cazul adolescenţilor, aceştia vor fi informaţi atât despre solicitarea părinţilor, cât şi despre aceea a terapeutului pentru întrevederile separate;
  • psihoterapeutul comunică într-un mod terapeutic şi / sau interpretativ anumite conţinuturi, în scopul de a cataliza şi facilita comunicarea adolescentului cu familia sa, de a calma angoasa parentală şi de a crea o atmosferă care să nu intensifice rezistenţa la terapie / schimbare / evoluţie;
  • în toate cazurile este indicată restrângerea la maximum a relaţiilor personale din afara relaţiei terapeutice.

Sursa: http://www.generatia.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s